Se spune ca medicul Boerhaave (sec. XVII-XVIII), nu trecea pe langa soc fara sa isi scoata palaria, in asa masura ii aprecia calitatile. In 1644, socului i-a fost dedicat un tratat de 230 de pagini, iar Plinius (sec. I) consemneaza folosirea sa medicinala in Roma antica.
„O infuzie din flori de soc a fost privita ca foarte utila la debutul catarului pulmonar, guturaiului, durerilor de gat, […]. Extern, florile au fost folosite […] pentru a absorbi manifestarile inflamatorii si edematoase.” B. Barton, Th. Castle, The British flora medica, 1837.
Mod de administrare:
Se beau 2 – 3 cani cu ceai pe zi. A nu se administra continuu o perioada mai lunga de 3 luni. Daca aveti nevoie in continuare de acest ceai, puteti relua administrarea dupa o pauza de o luna.
Preparare: Peste o lingurita planta se toarna 200 ml apa clocotita si se lasa 10-15 minute acoperit, apoi se strecoara.
Compozitie:
Florile arbustului Sambucus nigra L., fam. Caprifoliaceae, contin glicozide, flavone, polifenoli, tanin, saponozide, mucilagii, vitamina C.
Precautii si avertizari:
Nu se recomanda in caz de hipersensibilitate la aceasta planta.
RETETA Adaugarea unei retete in cos implica ridicarea produselor din farmacie.
Poti incarca o singura imagine. Daca reincarci alta poza, aceasta va inlocui imaginea initial propusa.